luni, 30 noiembrie 2009

What will i be ...na na naaaaaaaa

Am luat o lunga pauza din 2 motive (sau mai multe): lipsa de timp, ceea ce inseamna repetitii, filmari etc si o mare perioada de gandire la un proiect foarte simpatic, de altfel.
E surpriza.
In curand :)

vineri, 16 octombrie 2009

Familie adoptiva


In josul paginii aveti un banner care face click clack daca dati click pe el (altfel zis, pe mine) si se duce naibii catre un link ... care ii zice GreenChannel. Dragut, prietenos, verde si spiritual, el este cel care m-a adoptat si-mi da tzatza. Mi-e mama si tata si cei de acolo, mai mai ca ii numesc familie.
Deocamdata, ca sa nu ii flatez si sa ma flatez ... www.greenchannel.ro .

marți, 25 august 2009

Muzeul Louvre de la Paris, Mona Lisa si Cafeaua cu paste

Imi place sa cred ca iubitul meu ma soarbe din priviri!
De altfel, cui nu i-ar placea ?!
Se pare insa ca fiecare isi soarbe iubita din priviri intr-un mod mai mult sau mai putin obisnuit.
Dupa ce artistul culinar Prudence Emma Staite a expus-o pe Mona Lisa intr-un restaurant Pizza Hut din Londra, sub forma "mancabila" (din paste) ,din urma vin cu un alt exemplu, australienii, care se pare ca au inteles altfel locutiunea in cauza: in cadrul festivaului "The Rocks Aroma" din Sydney, ei au realizat celebra pictura "Mona Lisa" a lui Leonardo da Vinci, din 3.604 de cesti de cafea. Aceasta a masurat nici mai mult, nici mai putin de 6 metri lungime si 4 latime si s-au folosit la "definirea" ei peste 500 de litri de lapte (culorile folosite pentru realizarea ciudateniei au fost obtinute dozand diferite cantitati de lapte in fiecare cana) !
Parca si vad personajul turmentat al lui Caragiale "cine a sorbit-o pe Mony ?" .
Pana una alta, daca "The Rocks Aroma" a adus-o pe Mona Lisa baubila, Tea & Coffee Festival 2009 aduce Capitalei aglomeratie mare in cafenele si ceainarii si o maaare expozitie mare de ceai, cafea si accesorii destinate "ritualului" matinal.
Cafenelele si ceainariile parfumate de aromele din Brazilia, Italia, Japonia, Rusia sau India , va asteapta pe perioada festivalului:
Lente & Cafea (str. Gen. Praporgescu nr. 31)
Serendipity (str. Dumbrava Rosie nr. 12)
Cafepedia (str. Pictor Verona nr. 2)
Carturesti (str. Arthur Verona nr. 13).

Si totusi ... cine a sorbit-o pe Mony ?

miercuri, 5 august 2009

Tara, tara vrem ostasi !

Fundatia Dan Voiculescu sub conducerea domnului Mihai Gheorghe doreste sa isi intregeasca trupa de teatru si dans. Se cauta oameni pentru scene umoristice si miscare scenica. Nu este necesara experienta in teatru sau media. Pentru mai multe detalii, va stau la dispozitie.

luni, 20 iulie 2009

I gave up dreaming for a while

Uneori mi se intampla sa gandesc. Uneori o fac tacand, alteori o arat. Alteori ... m-a dus catre asta . Mi se intampla tot mai des in ultima vreme si imi dau seama ca fericit e prostul: ia ceea ce vede si tace; nu stie ce, de ce, cum altfel.
Suntem specii care ne atribuim de aiurea insusirea de "cugetator". Si stai si te gandesti (iar) "de ce?" .
Vorba aia: "Prietene... esti un idiot!" .
Inca incerc sa schitez o forma reala de a visa ... i gave up dreaming for a while ...

miercuri, 1 iulie 2009

Se cauta actori/amatori pentru o trupa de teatru a Fundatiei Dan Voiculescu

Daca vrei sa faci parte dintr-o trupa de teatru sau te pregatesti de admitere si ai emotii in ceea ce priveste sansa ta de admis/a la o facultate de teatru, lasa un comentariu, un nume si numar de telefon si vei primi raspuns in cel mai scurt timp.

luni, 29 iunie 2009

Facultate de Teatru ? Ha!

Cand eram mica, nu raspundeam cu "Vreau sa fiu doctorita"; nu . Am vrut sa fiu actrita. Evident, nimeni nu m-a luat in seama in privinta asta: ce stie un copil de 7 ani ce vrea sa se faca cand o sa fie mare (tind sa cred ca intrebarea este spre amuzamentul familiei - don`t ask me why). Am mai crescut (doar ca varsta) si vedeam avioane; da, vroiam sa fiu aviator ca mai apoi- veterinar, profesoara de engleza, scriitoare, pisica, dansatoare, pictorita, regizoare, fotograf, jurnalista ... O data am vrut sa fiu taran; pacat ca la insistentele tatalui, de a urma o facultate, nu exista o facultate de tarani (acum exista).
Cum chemarea unora este spre manastire, a mea a fost spre teatru. Si asa am intrat la facultatea de teatru (deprimata din cauza AFT-ului).
Deja imi inchipuiam oameni roz, cu intentii roz, cu priviri blande care mai de care mai interesat de tine si de indrumarea ta; mi-a trecut. Greu, dar sigur.
Nu vreau sa fiu ipocrita si sa scriu ca nu mi-a fost bine. Mi-a fost foarte bine. Pe cuvant ! Am descoperit o parte din ceea ce urma sa vreau sa fiu; si zic o parte fiindca nimeni nu sta langa tine sa iti explice ce si cum, de ce, cand etc. Iti explici singur si chiar si atunci cand crezi ca ai ajuns la final, nu ai mers pe drumul care trebuia sate duca catre acel "ceva". Moarte de om !
Am avut onoarea si ghinionul sa o am ca profesoara pe doamna prof. univ. dr. Lucia Mureşan.
Iar... nu sunt ipocrita, dar cand un om porneste cu tine de aripa, te invata ca o mama si iti este ca o mama, ca in final sa iti taie ambele aripi, cred ca se poate numi ghinion (sau altfel, dar... sigur, nu sunt ipocrita).
Ei bine, doamna prof. univ. dr. Lucia Muresan (ca asta sunteti,nu ?) va scriu cu zambetul pe buze si cu mare satisfactie ca trebuia sa fiti macelar dr. Am primit de la dumneavoastra pumni, palme si injuraturi ... multumesc ca m-ati apreciat pentru momentele mele bune si multumesc ca mi-ati dat o palma zdravana peste cap in final; asta m-a ajutat sa scriu acum. Si ma va ajuta si mai departe.
Cu mii de scuze, vor urma fotografii cu George Grigore (cancelar si lector univ. dr.) dormind in timpul repetitiilor la actorie.
Asta fiindca "imi pasa de cine vreau eu sa imi pese" ! Si nu... nu sunt ipocrita.